ARTIS DENTA

Implantologia oferă soluţii pentru rezolvarea problemelor cauzate de absenţa unuia sau mai multor dinţi, fie că este vorba de absenţă congenitală (agenezie, nu s-a format mugurele dentar) sau s-a luat hotărârea îndepărtării chirurgicale a unui dinte compromis.

Implantul dentar înlocuieşte rădăcina dentară, urmând ca după perioada de aşteptare necesară pentru integrarea în osul maxilar, implantului să i se ataşeze coroana protetică (înlocuitorul coroanei dentare).

vezi prețuri implantologie

Terapia dentară este ramura stomatologiei care se ocupă de tratamentul leziunilor apărute la nivelul structurilor dure dentare (smalţ, cement, dentină). Printre acestea se numără cariile, fracturile, leziunile distrofice, leziunile de uzură.

Cele mai frecvente sunt cariile. Cariile debutează sub forma unei pete albe cretoase, localizate pe suprafeţele netede dentare sau afectează smalţul suprafeţelor accidentate, care devine maroniu. Netratate, cariile evoluează, depăşesc smalţul şi ajung în dentină.

În cadrul tratamentului, medicul dentist are ca obiectiv îndepărtarea ţesuturilor dure dentare afectate, protejarea pulpei dentare (ţesutul moale din interiorul dintelui, ce conţine vase de sânge şi terminaţii nervoase) şi refacerea structurii dintelui prin obturaţie (plombă). 

vezi prețuri terapie

Endodonţiaeste disciplina medicinei dentare ce are drept obiectiv sterilizarea şi sigilarea spaţiului endodontic (alcătuit din cameră pulpară şi canale radiculare), în situaţia în care viabilitatea ţesutului pulpar a fost compromisă (prin evoluţia cariei dentare, în urma unui traumatism etc.).

Se realizează, într-o prima etapă, evacuarea conţinutului spaţiului endodontic (extirpare), apoi are loc tratamentul medicamentos (lavaj cu soluţii antiseptice, aplicarea pe canal de paste provizorii cu acţiune antiseptică).

Când dintele este asimptomatic din punct de vedere clinic (pacientul nu acuză dureri spontane sau la masticaţie) şi radiologic (pe radiografie nu sunt semne de extindere a procesului patologic în jurul vârfului rădăcinii), se poate trece la realizarea obturaţiei definitive de canal: se umple canalul/canalele radiculare cu o pastă neresorbabilă, care să sigileze zona de trecere dintre spaţiul endodontic şi spaţiul periapical.

vezi prețuri endodonție

Pedodonţia este ramura stomatologiei care se ocupă cu tratarea dinţilor de lapte (temporari) şi a dinţilor permanenţi tineri. Medicul dentist care activează în această disciplină se confruntă cu provocarea reprezentată de vârsta mică a pacientului şi de particularitătiţele de tratament ale dinţilor în cauză.

Dinţii temporari (de lapte) sunt mai mici, ţesuturile dure dentare au grosime mai mică, prin urmare caria, o dată ce a debutat, ajunge mai repede să afecteze pulpa dentară şi să cauzeze dureri. Dinţii permanenţi erup pe arcadă cu rădăcina incomplet formată (mai scurtă). Aceştia sunt consideraţi dinţi tineri pe perioada scursă de la momentul erupţiei până când se încheie creşterea rădăcinii.

vezi prețuri pedodonție

Estetica dentară urmăreşte să redea zâmbetului aspectul plăcut, în concordanţă cu dorinţele pacientului. În scopul atingerii rezultatelor dorite, estetica dentară foloseşte metode terapeutice diverse aparţinând mai multor discipline stomatologice, constituindu-se astfel într-o abordare multidisciplinară.

Medicul dentist poate utiliza procedee de albire, poate recurge la aplicarea de faţete dentare sau de coroane integral ceramice sau din ceramică pe suport de zirconiu, în alte situaţii poate fi necesar să se recurgă la implant dentar sau la tratament ortodontic.

vezi prețuri estetică dentară

Ortodonţia este specialitatea stomatologiei care se ocupă de alinierea dinţilor pe arcadă şi de poziţionarea corectă a celor două maxilare unul în raport cu celălalt şi în raport cu baza craniului, din acest motiv denumirea completă a specialităţii fiind ortodonţie şi ortopedie dento-facială.

Tratamentul ortodontic se adresează atât copiilor, cât şi adulţilor. Pe lângă influenţarea aspectului facial, malpoziţiile dentare (dinţi incorect poziţionaţi) cauzează perturbări în funcţionarea aparatului dento-maxilar: afectează masticaţia, suprasolicitând muşchii masticatori şi articulaţia temporo-mandibulară. 

vezi prețuri ortodonție

Chirurgia dentară (dento-alveolară) este disciplina stomatologiei care implică, printre altele, realizarea extracţiei molarilor de minte semi-incluşi sau incluşi (molari de minte care au erupt doar parţial sau care nu sunt deloc vizibili în cavitatea bucală, deoarece au rămas incluşi în osul maxilar), descoperirea dinţilor incluşi pentru a fi tracţionaţi ortodontic, tratarea leziunilor periapicale (de la vârful rădăcinii) de tip granulom sau chist, prin rezecţie, îndepărtarea tumorilor benigne (necanceroase) ale părţilor moi sau intervenţii chirurgicale de sinus lifting sau adiţie osoasă (adăugare de os în zonele în care osul alveolar are grosime mai mică, în scopul de a face posibilă inserarea implanturilor).

vezi prețuri chirurgie

Protetica este disciplina stomatologică ce se ocupă de restaurarea integrităţii arcadelor dentare, afectată prin pierderea dinţilor. Lucrările protetice pot fi fixe sau mobile/mobilizabile.

Lucrările fixe se pot realiza în situaţia în care, pe arcadă, mai avem un număr suficient de dinţi, convenabil plasaţi, pentru a servi drept sprijin pentru puntea dentară (lucrarea protetică). Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, soluţia este reprezentată de realizarea unei lucrări protetice mobile/mobilizabile (proteza dentară).

vezi prețuri protetică

Aparatele dentare mobile/mobilizabile sunt indicate pentru rezolvarea anomaliilor ortodontice apărute la copiii cu dentiţie temporară sau mixtă. Plăcile mobilizabile sunt alcătuite dintr-o bază de acrilat care poate fi divers colorată, un şurub şi elemente metalice (din sârmă), care servesc la ancorarea de dinţi şi la alinierea acestora pe arcadă (croşete Stahl, Adams, croşete directe, arc vestibular etc.).

Aparatele ortodontice mobile/mobilizabile, în afară de faptul că ajută la alinierea dinţilor, influenţează dezvoltarea maxilarelor la copilul aflat în creştere, prin stimularea suturilor osoase de la nivelul acestora. Acest efect se poate obţine numai în perioada de creştere. 

Plăcile mobilizabile trebuie purtate minim 14 – 16 ore pe zi (noaptea 8 – 10 ore şi 6 – 8 ore, în cursul zilei), pentru a obţine rezultatele dorite. Sunt uşor de pus de către copil, uşor de scos, necesită curăţare şi igienizare zilnice. În primele zile de la începerea tratamentului, copilul poate experimenta o salivaţie mai abundentă şi dificultăţi de vorbire (în special din cauza plăcii superioare, care acoperă parţial cerul gurii), manifestări care vor dispărea cu atât mai repede, cu cât aparatele sunt purtate mai conştiincios.

Parodontologia este ramura medicinei dentare ce are ca obiect de studiu parodonţiul, structura de susţinere a dintelui, alcătuită din gingie, ligamente parodontale şi os alveolar.

Multă vreme s-a crezut că îmbolnăvirea parodonţiului, denumită parodontoză, este o boală degenerativă, ale cărei manifestări se accentuează o dată cu trecerea timpului, eficienţa mijloacelor terapeutice fiind limitată. Ulterior s-a dovedit că îmbolnăvirea parodonţiului se datorează prezenţei unori microbi în cavitatea bucală a pacientului şi a fost adoptat termenul de parodontită (semnificând boală inflamatorie, infecţioasă). 

Prezenţa tartrului favorizează îmbolnăvirea parodonţiului prin colonizarea acestuia cu germeni înalt patogeni. Detartrajulefectuat la intervale regulate de timp are un rol important atât în profilaxia bolii parodontale, cât şi în încetinirea evoluţiei acesteia.

vezi prețuri parodontologie

Tartrul dentar se formează prin mineralizarea plăcii bacteriene şi aderă de suprafeţele dentare, precum şi de alte structuri solide prezente în cavitatea bucală, cum ar fi: lucrări protetice fixe sau mobilizabile sau componente ale aparatelor ortodontice.

Tartrul poate fi localizat supra- sau sub-gingival şi este alcătuit din depozite dure, cu structură organo-minerală, cu suprafaţă rugoasă, acoperită de un strat de placă bacteriană nemineralizată. Prezenţa tartrului este un important factor favorizant în ce priveşte apariţia manifestărilor bolii parodontale şi agravarea evoluţiei parodontopatiilor.

Depozitele de tartru, dacă nu sunt îndepărtate periodic, prin detartraj, cresc treptat în volum şi, cu timpul, pot produce leziuni ale gingiei. Leziunile gingivale pot constitui porţi de intrare pentru microorganisme, care vor ajunge astfel în zonele profunde ale parodonţiului, colonizând structurile ligamentare de la acest nivel şi osul alveolar subiacent.

Tartrul supra-gingival are culoare deschisă, alb-gălbuie şi consistenţă redusă la început, în primele săptămâni după formare. Se localizează, cu predilecţie, pe suprafeţele dinspre limbă ale incisivilor inferiori şi pe suprafeţele dinspre obraz ale molarilor superiori. După o vreme, dacă nu se intervine prin detartraj, depozitele supra-gingivale capătă consistenţă crescută şi se închid la culoare.

Tartrul sub-gingival, mai greu de depistat, este de culoare brun-închis sau neagră, localizat în şanţul gingival, sub marginea liberă a gingiei fixe, adesea fiind foarte aderent, greu de îndepărtat. De multe ori, marginea gingivală liberă sau papila interdentară sunt inflamate, sângerânde. După un timp, dacă tartrul nu este îndepărtat prin chiuretaj/detartraj, prin evoluţia procesului inflamator, se instalează retracţia gingivală şi depozitele dure sub-gingivale devin mai vizibile.

Tartrul dentar poate fi întâlnit şi la copii, dar excepţional la cei cu vârsta mai mică de nouă ani. La adulţi, depozitele de tartru se întâlnesc aproape constant. Din acest motiv, controalele stomatologice regulate, la interval de şase luni, precum şi efectuarea detartrajului ori de câte ori este necesar, sunt elemente-cheie care permit prevenirea şi controlul evoluţiei afecţiunilor parodontale.